Avem, sau nu avem nevoie de o dictatura luminata?

Asa dupa cum spune cea mai "dăşteaptă" sustinatoare basesciana, s-ar parea ca tara asta , care n-a incasat destule, care nu s-a umilit suficient, care n-a cazut inca cu fruntea in noroi ( mai sunt cativa care lupta din greu ca sa impiedice asta) , are nevoie doar de un singur sut: O dictatura! Si nu de oricare, o dictatura luminata, eventual condusa de urmatoarea candidata la presedentie a PD-L -ului

Celule stem

Deunazi, ma batea gandul , ca un bun cetatean altruist ce sunt, si donator onorific, sa donez celule steeeem ! Asa ! Insa, am aflat informatii importante direct de la sursa colectarii! Intamplator, am cunoscut un medic care lucreaza exact la Institutul de Hematologie din Dr Felix. Povestindu-i intentiile mele, m-a felicitat, dar , totodata a inceput sa-mi ofere, absolut gratuit, informatii din bucataria interna , ceea ce m-a facut sa cam dau inapoi. Bine, bine, se duce omul si doneaza celule stem. Ce inseamna asta? Mai intai ti se fac toate analizele importante dpdv al bolilor sangvine, dupa care, ti se injecteaza o substanta, ca sa mareasca concentratia de celule stem, dupa care stai acasa trei zile sa se concentreze alea. Ma rog, nimic ciudat pana acum ! Dar, odata donate, celulele stem se pun in eprubete, se baga la congelator, si nu se mai intampla nimic cu ele. De ce? Pentru ca NU EXISTA FONDUUURI! Da, da ! Ar trebui lucrate, pre-lucrate sau mai stiu eu ce, dar, din lipsa de fonduri, zac pe o perioada necunoscuta, pana cand vom avea fondurile necesare sa le prelucram. In timpul acesta, mii de copii pot sa moara linistiti de leucemie, cui ii pasa? NOUA NE PASA !

Angajat in Romania lui 2010

Ne aflam in martie 2010 in Romania de criza. Ce inseamna criza? Daca nu esti mahar cu jipan de la 21 de cm in sus garda de la sol, si vila in Baneasa, manager, director sau orice fel de om politic (apropo, Teo Trandafir - noua pd-l-ista), atunci, cu siguranta esti ori angajatul unuia dintre cei mai sus mentionati, ori, in cel mai rau caz, unemployed. Am sa aleg situatia oarecum de mijloc in care, se munceste pentru un angajator. Buuun ! Toti angajatorii stiu ca e criza ! Nu le mai vin clientii ca inainte. Si ca sa nu fie numai ei cei nefericiti din cauza asta, trebuie sa-l chinuiasca pe angajat. Cum? Pai e foarte simplu. Ori faci ce spune sefu, TOT ce spune sefu' , ori risti sa ramai fara job. Ei, acu' vine intrebarea, CE esti dispus(a) sa faci ca sa nu-ti pierzi jobul? Esti dispusa sa te culci cu sefu? Ei, acu' incepe problema. Sa presupunem (prin absurd) ca NU ! Incerc sa rezist tuturor mizeriilor care mi se fac, tuturor sarcinilor care mi se adauga in carca, desi in fisa postului nu erau mentionate, si rabd, si rabd, fiindca am de crescut singura un copil, si nu-mi place sa tot schimb job-uri. Parca as vrea sa ma stabilesc undeva, unde sa lucrez cu oameni in care am incredere, cu care sa ma inteleg si cu care sa fac echipa . Dar, vine un moment, si un gest pe care nu le mai pot suporta, si imi dau demisia. O sa ma atentionati ca nu fac bine, ca trebuie sa intorc situatia in favoarea mea. Si? Ce castig? Rezultatul e nul in toate variantele. In momentul in care, la angajare, NICI UN ANGAJATOR NU ITI SCRIE IN CARTEA DE MUNCA ADEVARATUL SALARIU, pentru ca altfel NU TE ANGAJEAZAAAA , nu prea ai de ales. De ce? Pentru ca ne aflam in Romania de criza a lui 2010 !