Despre câini

Se spune că, de-a lungul timpurilor, imblânzirea lupilor, a dus la apariţia câinilor domestici. Şi totuşi, urmărind fără să vreau viaţa, comportamentul şi înfăţişarea câinilor care mă inconjoară pretutindeni, realizez ca sunt unii mai răi, adică needucaţi şi necivilizaţi (nu cum zice Andreea - Mami, uite ce câine civilizat, traversează pe trecerea de pietoni), unii răi de tot, inrăiţi de oameni înrăiţi, şi câinii buni şi civilizaţi. Vorbim aici de câinii care umblă brambura pe străzi, cei părăsiţi sau cei care s-au aciuat pe lângă vreo casĂ, restaurante, terase, sau alte instituţii de larg consum. Deci, cum spuneam, am constatat o diferenţă majoră faţă de lupi, si anume, câinilor le-a dispărut aproape in totalitate un anume instinct. Un lup, când i se face foame, atacă. În schimb, un căine este gata să moară de foame, Îi ies coastele prin piele, decât să se repeadă la ceva ce nu li s-a dat, sau măcar ceva ce nu e clar abandonat. În primul rând, câinii nu mănâncă alte animale. Apoi, nu mănâncă ceva care miroase (a stricat - desigur). Ce-i drept, prăjitură cu rom nu le-am dat încă, dar o să-ncerc. Dacă aveţi cunoştinţă de vreun câine pe care l-aţi văzut mort de foame, repezindu-se la piciorul dvs. deoarece i se părea o friptură gustoasă, anunţaţi-mă !