Am ridicat ochii şi am văzut-o... Era cea mai frumoasă floare pe care o văzusem vreodată. Si era a mea. Eu o creasem, eu o visasem, imaginasem şi concepusem într-un moment de conştientă nebunie firească, ce ne loveşte pe fiecare dintre noi într-un anume moment din viaţa noastră, moment foarte bine gândit şi ales... dar nu de noi, ci de ceva care dăinuieşte mai presus de fiinţele amărâte şi umile care (nu) suntem. Stolul de fluturi... stolul MEU de fluturi!!!
